Articolul 18

În înțelesul prezentei secțiuni, prin terțe părți se înțeleg entitățile raportoare prevăzute la art. 5, precum și alte instituții sau persoane situate într-un stat membru sau într-o țară terță care: a) aplică măsuri de cunoaștere a clientelei și cerințe de păstrare a documentelor care sunt similare cu cele prevăzute în prezenta lege; și b) sunt supravegheate referitor la aplicarea acestora într-un mod similar cu cel prevăzut în prezenta lege.

Entitățile raportoare nu pot utiliza terțe părți situate în state terțe cu grad înalt de risc.

Autoritățile și organismele prevăzute la art. 26 alin. (1) pot stabili prin reglementări sectoriale și alte categorii de entități care nu pot fi utilizate ca terțe părți de către entitățile pe care le supraveghează.

Entitățile raportoare pot utiliza, în scopul aplicării măsurilor standard de cunoaștere a clientelei prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a)-c), informațiile referitoare la client obținute de la terțe părți, chiar dacă respectivele informații se obțin pe baza unor documente a căror formă diferă de cea folosită la nivel intern.

În situația prevăzută la alin. (4), responsabilitatea pentru îndeplinirea tuturor cerințelor privind cunoașterea clientelei aparține persoanelor care utilizează informațiile obținute de la terța parte.

Entitățile raportoare care utilizează terțe părți se asigură că obțin de la acestea, de îndată: a) toate informațiile necesare potrivit procedurilor proprii pentru aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a)-c); b) la cerere, copii ale documentelor pe baza cărora terța parte a aplicat măsurile de cunoaștere a clientelei prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. a)-c), inclusiv, atunci când sunt disponibile, datele obținute prin mijloacele de identificare electronică, serviciile de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 sau orice alt proces de identificare sigur, la distanță sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de către Autoritatea pentru Digitalizarea României.

Autoritățile și organismele prevăzute la art. 26 alin. (1) pot considera că o entitate raportoare, care aplică procedurile stabilite potrivit prevederilor art. 24 alin. (7) la nivelul grupului din care face parte, respectă cerințele prevăzute la alin. (1), (4) și (5), dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare: a) entitatea obligată se bazează pe informațiile furnizate de către o terță parte care face parte din același grup; b) grupul aplică măsuri de cunoaștere a clientelei, cerințe de păstrare a evidențelor și programe de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului similare cu cele prevăzute în prezenta lege; c) conformarea la cerințele prevăzute la lit. b) este supravegheată la nivel de grup de către autoritatea competentă din statul membru de origine sau dintr-un stat terț.

Entitățile raportoare pot aplica, prin intermediul entităților către care s-au externalizat activități, măsuri de cunoaștere a clientelei ce decurg din activitățile externalizate, numai dacă le impun contractual conformarea la obligațiile legale în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și stabilesc mecanismele prin care se asigură de conformare. În aceste cazuri, entitățile raportoare rămân responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin potrivit prezentei legi și în cazurile în care nu aplică în mod direct măsuri de cunoaștere a clientelei.