Articolul 10

Instituțiile de credit și instituțiile financiare nu vor furniza conturi anonime, carnete de economii anonime sau casete de valori anonime și nici servicii de acceptare la plată a cardurilor preplătite anonime.

În aplicarea prevederilor alin. (1), instituțiile de credit și instituțiile financiare aplică măsurile de cunoaștere a clientelei tuturor titularilor și beneficiarilor conturilor anonime, carnetelor de economii anonime și a casetelor de valori anonime existente.

Utilizarea în orice fel a conturilor anonime, a carnetelor de economii anonime și a casetelor de valori anonime existente nu este permisă decât după aplicarea măsurilor de cunoaștere a clientelei prevăzute la art. 13, art. 16 sau, după caz, art. 17.

Instituțiilor de credit și financiare le este interzis să stabilească sau să continue relații de corespondent cu o bancă fictivă.

Instituțiile de credit și instituțiile financiare iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că nu intră în relații de corespondent sau nu continuă astfel de relații cu o instituție de credit sau o instituție financiară despre care se știe că permite unei bănci fictive să îi utilizeze conturile.

Instituțiile de credit și instituțiile financiare trebuie să aplice proceduri de cunoaștere a clientelei și de păstrare a evidențelor referitoare la aceasta cel puțin echivalente cu cele prevăzute în prezenta lege, inclusiv pentru activitatea derulată prin sucursalele, agenții, distribuitorii și filialele deținute în proporție majoritară, situate în state terțe.

În cazul în care entitățile raportoare au agenți, distribuitori, sucursale sau filiale deținute în proporție majoritară situate în țări terțe în care cerințele minime privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului sunt mai puțin stricte decât cele prevăzute în prezenta lege, agenții, distribuitorii, sucursalele și filialele deținute în proporție majoritară situate în țara terță respectivă pun în aplicare prevederile prezentei legi, inclusiv pe cele privind protecția datelor, în măsura în care dreptul țării terțe permite acest lucru.